În Uniunea Sovietică totul avea ‘Casa’ sa: Casa Presei, Casa Modei, Casa de Cultură, Casa de Nunți, etc. Probabil atât de extins era planul lui Hrușciov, care vroia până în 1980 ca fiecare cetățean al URSS să aibă propria casă. Heh, cine știe. ?♀️
Așa cum ne-am instalat comod la Casa Presei cu Laolaltă, zic să vă povestesc un pic despre acest #loc.
Casa Presei din Chişinău este construită în 1981 de arhitectul Semion Şoihet. Acesta se naşte la Dubăsari în 1931 unde urmează şi liceul. Facultatea de arhitectură o face la Institutul Politehnic din Taşkent – Uzbekistan. Și probabil anume de acolo a îndrăgit aceste fațadele decorate cu elemente din beton prefabricate, tare utilizate în arhitectura modernistă. Acestea au, pe lângă rolul decorativ, rol de umbrire. Trebuie să recunosc să ambele roluri le îndeplinește cu succes iar în timp au îmbătrânit frumos și decent. Îmbătrânirea clădirilor este o temă aparte, poate ajung și la ea dacă vă interesează.
Probabil faptul că această clădire este în subordinea Guvernului a salvat-o, pentru că #sărăcie. Deși la parter fiecare a făcut ce i-a dat prin cap, totuși per ansablu, volumetria și exteriorul sunt intacte.
Revenind la Semion Şoihet. După absolvire, acesta se întoarce în Chişinău ca angajat la Institutul de Proiectări. Aici promovează şi parcurge ierarhiile profesiei – arhitect superior, arhitect şef de proiecte, şef direcţie „Planuri generale”, director adjunct al institutului. Primeşte numeroase distincţii pentru munca sa şi se afirmă printr-o arhitectură militant modernistă, dar cu precădere în urbanism. Se stinge din viața în 2010.
Proiectele sale:
1970 – Ansamblu Bulevard C. Negruzzi;
1975 – Banca Naţională;
1981 – Casa Presei din Chişinău;
1982 – Ministerul Agriculturii;
2004 – Complex Memorial, „Capul de pod Serpeni”.
PS. Veniți în vizită, etajul 4, 400C. Noi avem balcon 🙂
Sursa: http://www.e-architecture.ro/fisa.php?id=798 + agora.md